Flori Jianu

monument Alexandru si Aristia Aman 1821 - 1885

Alexandru Aman (1820-1885), magistrat, fratele mai mare al celebrului pictor Theodor Aman şi soţia sa, Aristia Aman (1833-1904), născută Grigorie Lăceanu, lasă, prin testamente, întreaga lor avere – case, mobile, tablouri, cărţi şi obiecte de artă – Primariei Craiova, pentru înfiinţarea unui aşezământ public de cultură: Fundaţia “Alexandru şi Aristia Aman”, formată din bibliotecă, muzeu şi o galerie de tablouri.
“Pentru cultura poporului din oraşul meu natal Craiova, îi leg biblioteca mea, precum şi toată colecţia mea de tablouri originale ale familiei mele, obiecte de artă şi toate mobilele. Cu acestea să se înfiinţeze o bibliotecă liberă şi un muzeu pentru răspândirea cultului de frumos în sine…”Alexandru Aman (14 noiembrie 1884)
“Voiesc… ca în casele mele din acest oraş cu tot locul şi dependinţele lor din strada Kogălniceanu, Primăria Craiovei să înfiinţeze şi să întreţină o bibliotecă publică în etajul de jos, un muzeu cu o galerie de tablouri la etajul de sus al acestor case…”Aristia Aman (14 mai 1901)
Fundaţia “Alexandru şi Aristia Aman”, inaugurată la 21 decembrie 1908 şi compusă din trei secţiuni: bibliotecă, pinacotecă şi muzeu, s-a bucurat de un prestigiu deosebit, atestat şi de semnăturile în cartea de onoare a unor personalităţi marcante care au vizitat acest centru cultural din Craiova: regele Ferdinand, regina Maria, regele Carol al II-lea, prinţul G. Ştirbei, g-ral Al. Averescu, Nicolae Iorga, Petre Antonescu, N. Ghica-Budeşti, Mihail Dragomirescu, Emil Grigorovitza, Ramiro Ortiz, G. Ionescu-Siseşti, Simion Stoilow, Sabba Ştefănescu, Gh. Ţiţeica, Ion Kalinderu, Lucian Blaga, Victor Eftimiu, Şt.O. Iosif, Marius Bunescu, Onisifor Ghibu, C.C. Giurescu, Tache Papahagi, Simion Mehedinţi, Spiru Haret, Ion Minulescu ş.a.
Biblioteca a început să funcţioneze cu un număr mic de volume donate de fondatori, lucrări de literatură, artă, istorie, drept, filosofie, în limbile română, franceză, greacă şi latină, moştenite de familie, achiziţionate de Alexandru Aman în perioada studiilor la Paris, cumpărate din ţară sau primite în timpul vieţii sale.
Zestrea bibliotecii a sporit, după cum atestă documentele vremii, prin achiziţii şi donaţii datorate legăturii cu o serie de instituţii culturale, ştiinţifice sau persoane particulare iubitoare de carte. Prima insituţie care a contribuit la îmbogăţirea colecţiilor Bibliotecii “Alexandru şi Aristia Aman” a fost Academia Română, donatoare a unor valoroase lucrări ale istoricilor şi filologilor români.
În 1921, după Theodor Popescu şi Ştefan Ciuceanu, la conducerea Fundaţiei Aman a fost numită Elena Farago care a condus această instituţie timp de peste trei decenii, locuind şi creând în casa care astăzi adăposteşte o expoziţie permanentă dedicată poetei.
Până în 1950 biblioteca a fost patronată de primăria locală. Începând cu 1 noiembrie 1950 devine bibliotecă regională până în 1968, apoi municipală, iar din 1974 – judeţeană.Cărţile din inventarul fundaţiei se regăsesc în colecţiile de bază ale bibliotecii publice a oraşului Craiova, instituţie care a reluat numele fondatorilor în 1991.Celelalte bunuri ale fundaţiei: mobilier, tablouri, gravuri, monede etc. se regăsesc în inventarele Muzeului de Artă şi Muzeului Olteniei din Craiova.

Sculptorii din cunoscuta familie de artişti Storck, Karl (1826 – 1888), Carol (1854 -1926) şi Frederic (1872 -1942), au poposit pe meleagurile olteneşti pentru a realiza adevărate opere de artă, care urmau să îmbrace mormintele marilor familii ale urbei de odinioară. Familia Aman a apelat la serviciile lor, astfel că, astăzi, în cimitrul Sineasca poate fi admirată creaţia începută de Karl Storck şi continuată de fii săi Carol si Frederic. Lucrarea este executată din marmură de Carrara, ca majoritatea creaţiilor ce poartă semnătura acestor sculptori celebri, şi este „concepută ca o intrare într-un templu în stil doric“, după cum se menţionează în lucrarea purtând semnăturile lui Florea Firan şi Alexandru Firescu, „Craiova“. Pe o placă sunt înscrise numele lui Alexandru Aman şi detalii despre activitatea şi funcţiile sale, pentru ca la baza coloanelor să fie încrustate numele Aristiei Aman şi ale părinţilor săi. Între coloane se află o femeie înger, o creaţie de o rară măiestrie, care ţine în mâna dreaptă o coroană de lauri
Monumentul Alexandru și Aristia Aman


''Având facultatea de a dispune, în lipsă de erezi rezervatari (art.856 cod.civ), aflându-mă tot într'un timp în deplina libertate de spirit, departe de orice influenţă morală, inspirat numai de o vie şi profundă afecţiune, ce toată viaţa mea, în timpul căsătoriei, am avut pentru scumpa şi iubita mea soţie Aristia Aman, născută Lăceanu, drept mărturisire a afecţiunei mele, o institui legatară universală pe toată averea mea mobilă şi pe tot venitul bunurilor mele imobile, cu dreptul de a dispune ori cum va voi.''
Având 64 de ani, Alexandru Aman îşi scria testamentul la 14 Noiembrie 1884, simţind că nu mai avea mult de trăit. La 28 Septembrie 1885 se va stinge la Paris, trupul său fiind adus în Craiova şi înhumat in cimitirul Sineasca. Monumentul funerar, început de sculptorul Karl Storck şi terminat de fiul său, Carol va fi conceput ca o intrare într-un templu, în stil doric, între coloane aflându-se o femeie cu aripi de înger ţinând în mână o coroană de lauri. Aristia Aman respectase ultima dorinţă a soţului său ce-şi dorise ''un modest monument în memoria profundei noastre iubiri ce am avut unul pentru altul''.
Alexandru Aman se născuse la 2 Octombrie 1820, fiind fiul negustorului Dimitrie Mihali Dimo, zis Aman şi al Pepicăi, fiica Luxandrei şi a lui Nicolau Paris. Aflat de pe la 1784 ''în poliţia Craiovi'', Dimitrie Aman făcuse afaceri cu Vidinul, având în grijă aprovizionarea cetăţii cu untul datorat de cele 5 judeţe ale Olteniei. Pe la 1817-1818, intrase în rândul boierimii, fiind ''cinstitu de Domnu cu cinu Sărdării''. Cu Pepica se căsătorise în 1814, aflându-se la a treia căsătorie. Ceruse ''această copilă'' dăruind înainte de nuntă 10.000 groşi în numerar, 4.000 groşi pentru un pieptene cu diamante, 3.500 groşi pentru o pereche de cercei cu diamante, 1.000 groşi pentru un inel cu un singur diamant, 1.800 groşi pentru un şal bun şi 350 groşi pentru o beizadea. Pepica Aman ne-a rămas în tablourile fiului său Theodor Aman, dar şi în descrierea Olgăi Gigurtu aşa cum şi-o amintea bunica acesteia, Maria Dâlgeanu, ce fusese căsătorită cu Costache, fiu al lui Dimitrie Aman dintr-o altă căsătorie, ca fiind ''o adevărată frumuseţe, o femee cochetă şi rafinată în ale toaletei, dresurilor şi parfumurilor, ca o greacă din Bizanţ''.
Dimitrie Aman încercase să le ofere fiilor săi o viață diferită de cea negustorească, trimițându-i în străinătate să studieze Medicina, pe Costache sau Dreptul, pe Alexandru. După terminarea colegiului "Sfântul Sava" din Bucureşti în 1844, Alexandru Aman pleca la Paris. Îşi ia în 1846 diploma de bacalaureat în Drept şi diploma de licenţă în 1848. Se întoarce în ţară, fiind numit procuror la Judecătoria din Craiova. ''Era înalt, subțire, avea o figură fină, o frunte frumoasă, buze subțiri, ceva distins, o ținuă corectă și rece, în sfârșit, era ''un magistrat de rasă", şi-l amintea Olga Gigurtu.
În 1853 se căsătoreşte cu Aristia Lăceanu, fiica fostului deputat în Divanul ad-hoc al Ţării Româneşti din 1857, Grigore Lăceanu "carele dinu mica sa copilărie s'au aflatu slujindu stăpâniri şi patrii, atâtu Logofeţelu la Divanulu Domnii Mele i condicaru şi sameş pi la judeţe, cumu şi la alte osebite trebuinţe dupa vremi". Mama Aristiei, Elena era născută Goga, trăgându-se după bunicii materni din "raele othomaniceşti". De la Elena Lăceanu, Aristia va moşteni două prăvălii în Lipscănie, alte două fiindu-i date de zestre. Aceste prăvălii făcuseră parte dintr-un han cu unsprezece bolte ce se aflase în proprietatea familiei Goga şi care fusese împărţit între moştenitori. "De-o frumuseţe plastică, cu profil grecesc, o Pallas-Atena şi care ne auzind tocmai bine, vorbea puţin, şi prin aceasta tăcere mai adoga încă la răceala ei firească", Aristia va muri în 1904 la Ems, în Germania, fiind îngropată alături de soţul său, la Sineasca. Conform dispozițiilor lăsate prin testamentul întocmit în 1901, bijuteriile, argintăria și diverse mobile Aristiei Aman au fost scoase la licitație publică după moartea ei, la 9 Martie 1909. Inele cu diamante, safire sau rubine, brățară "cu șarpe verde și mai multe diamante", ochelari de aur, oglinzi masive sau mașini de pisat cafea vor intra în posesia unui Mendel, Chintescu, Herescu sau a altor craioveni înstăriți.
Alexandru Aman strânsese de-a lungul vieţii o colecţie impresionantă de pictură universală, aparţinând şcolilor olandeză, flamandă, franceză şi italiană, dar şi multe lucrări semnate de fratele său, Theodor Aman, pe care o va lăsa prin testament oraşului natal. Pe baza acestor tablouri, a bibliotecii şi a altor obiecte de artă şi mobilier ce-i aparţinuseră, Al. Aman dorea înfiinţarea unei biblioteci deschise publicului şi unui muzeu ce aveau ca scop "răspândirea cultului de frumos în sine". Biblioteca urma să se înfiinţeze la parterul caselor ce aparţinuseră Aristiei, iar muzeul la etajul de sus. Muzeul, unde urmau să fie aşezate busturile de marmură ale celor doi fondatori, amintea de pesonalitatea lui Alexandru Aman, în acesta regăsindu-se câteva dintre obiectele sale personale, sfeşnicele ce se aflaseră în camerele în care acesta locuise, un ceas de aur, inelul de briliant, nasturii de mâneci şi de piept pentru cămaşă sau ţigareta de chilimbar. Cu sarcasmul său binecunoscut, Constantin Argetoianu comenta: "și-au lasat averea unui muzeu ce le poartă numele [...] şi [care] expune papucii, ciubucul şi o sosieră a bătrânului testator - între alte orori".
Din venitul moşiilor Poiana şi Corlăţelu, Al. Aman dorea ca primăria să clădească şi să întreţină un spital pentru 20 de bolnavi, Aristia Aman adăugând şi venitul averii sale atât mobile cât şi imobile, compuse din cele 4 prăvălii, o vie la Drăgăşani şi o livadă la marginea oraşului. Din câte știm, spitalul n-a fost niciodată construit.
Sub piatra ce acoperă mormântul soților Aman își mai găsesc odihna părinții Aristiei, Grigore și Elena Lăceanu, precum și bunica sa, Maria Goga.
articol preluat din ,,Craiova de ieri''

Random image

Album info