Flori Jianu

Paciurea Dimitrie 1873-1932

Dimitrie Paciurea (n. 2 noiembrie 1873, București - d. 14 iulie 1932, București) a fost un sculptor român. Stilul său simbolic și reprezentațional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși.

În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

Născut în București, a studiat aici între 1890 și 1894, avându-l ca profesor pe sculptorul Wladimir Hegel, care i-a insuflat cultul pentru formă, și care l-a sprijinit să își continue studiile la Paris (între 1896 și 1900).

Debutează în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările "Cercului artistic" și ale "Tinerimii artistice". În 1919 se află printre membrii fondatori ai Societății "Arta română". Operele îi sunt prezentate în expoziții personale în București, în 1907, 1922 (împreună cu Cornel Medrea), 1930. A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924). Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București.

Încă de la primele sale lucrări a apărut foarte clar desprinderea de formulele academizante - destul de respectate de colegii din institutele de artă bucureștene - orientarea decisă spre o creație, în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă, aducând originalitate și distincție în sculptura românească. Aluziile la patrimoniul bizantin sau al Renașterii (Gigantul, 1905; Christ încoronat cu spini, 1907) se produc în desfășurarea unui discurs plastic ce vizează realitățile epocii. Cu o forță imaginativă alimentată de viziuni mitice, Paciurea începe să amplifice sensurile realului prin montaje neașteptate, cu program simbolic sau prin inventarea unor ființe fantastice. De la Omul primitiv (1906) și Sfinxul (1913), trece la seria de "Himere": Himera văzduhului, Himera pământului, Himera apei, Himera nopții. Paciurea a realizat și un mare număr de portrete, compoziții (Fata cu ulciorul, 1920) și un proiect nerealizat pentru un monument al Unirii Principatelor Române.

Lucrări monumentale:
1904 - Mon. Gheorghe Duca (bronz, grup alegoric), București;
1906 - Omul primitiv;
1905 - Două fântâni, cu arh. V.G. Ștefănescu, Parcul Carol, Craiova, Dolj;
1905 - Gigantul (piatră), frontonul Muzeului „Grigore Antipa”(distrus);
1907 - Christ încoronat cu spini;
1912 - Madona Stolojan, Cimitirul Bellu, București;
1913 - Sfinxul;
1920 - Fata cu ulciorul (portret);
1931 - Zeul Pan, Academia României din Roma, Italia;
1931 - Seria Himere - Himera văzduhului, Himera pământului, Himera apei, Himera nopții.

Lucrări în colecții publice:
Muzeul Național de Artă al României, București;
Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București;
Muzeul de Artă, Brașov;
Muzeul de Artă, Cluj-Napoca;
Muzeul de Artă, Constanța;
Muzeul de Artă, Craiova, Dolj.

- Casa Dimitrie şi Ortansa Paciurea Str. Viitorului nr. 94 1878
Dimitrie Paciurea (1873 - 1932), sculptor. Casa a fost ridicată de Nicolae Paciurea, tatăl sculptorului. Atrage atenţia în primul rând prin decoraţiile de stucco, cu motive vegetale, Art nouveau. Anumite elemente precum straşina şi marchiza situată deasupra intrării pun în evidenţă o influenţă a stilului neoromânesc

Random image

Album info