Flori Jianu

Alimanescu Theodor -comandor aviator 1899-1937 fig 20 B.M. -monument istoric

sculptor Ion Jalea
Lt. Comandor THEODOR ALIMANESCU.
In Etate De 36 Ani
Cazut La Datorie La
13 Septembrie 1937 In
Accident De Avion La
Scoala De Tir Si Bom-
bardament A Aviatiei
Mamaia.
Died aged 37 on the 13 September 1937
due to an aircraft accident at the
Aviation Transport and Bombadier school
located at Mamaia (Constansa, Black Sea)

După aproape două luni de reantrenare pe avioanele din dotarea aviaţiei române, Ioan Sava, un pilot de mare capacitate, care, aşa cum spuneau până nu demult puţinii lui contemporani în viaţă, râdea foarte rar, făcând întotdeauna dovada unei deosebite fermităţi, a fost încadrat în escadrila "Farman" nr. 5 din Grupul 3 Aeronautic. În cadrul acesteia a luptat alături de piloţi sau observatori ca Nae Iliescu-Mitralieră, Iancu Dumitrescu, Ştefan Iliescu, Aurel Păunescu, Gheorghe Cantacuzino, Raly Ioanid ori Grigore Gafencu, viitorul politician. Comanda escadrilei care era specializată în executarea misiunilor de recunoaştere, a reglajelor de tir sau observarea din aer a liniilor frontului, o avea lt. Radu Irimescu, venit din marină, ministrul şi ambasadorul de mai târziu. Prima misiune executată de Ion Sava, de data aceasta pentru ai săi, a avut loc la 30 august 1917. Atunci, pentru a îndeplini o misiune de fotografiere a liniilor inamice, cerută cu insistenţă de cei din Comandament, a fost nevoit să coboare sub plafonul norilor care îi împiedicau vizibilitatea, expunându-se astfel artileriei inamice. Misiunea de fotografiere a liniei frontului inamic nu era dintre cele mai uşoare, deoarece pilotul trebuia să ţină avionul într-o linie de zbor cât mai dreaptă şi chiar fără prea multe mişcări laterale, ceea ce obliga pe aviatori să devină ţinte uşoare pentru artilerişti, a căror precizie era mult mai sporită la înălţimile ce variau sub 1000 m. Aşa că obligat să zboare sub 1500 m altitudine, artileria inamică a reuşit să-i perforeze cu o schijă casca de zbor, iar pe slt. Constantin C. Pavelescu, care era observatorul aerian, să-l rănească mortal cu o alta, care i-a perforat ficatul.

Deşi afectat de cele întâmplate, Ioan Sava şi-a continuat misiunile de luptă, zburând fără încetare, chiar dacă vremea nu era cea mai potrivită. Împreună cu slt. Teodor Alimănescu, în 2 septembrie 1917, a efectuat o altă misiune de fotografiere a liniilor amice şi inamice între Mărăşeşti şi Varniţa. Zburând între orele 17-18, au urcat la 2300 m, parcurgând itinerariul Domneşti-Străoanii de Sus-Muncelul-Domneşti. Dar timpul a fost nefavorabil. Atunci au încercat să corecteze tirul unor baterii de artilerie cu care au reuşit să ia legătura prin TFF, însă din nou au fost împiedicaţi de nori. La întoarcerea spre aerodrom, la vest de Panciu, au fost în atenţia artileriei inamice, care i-a însoţit cu mai multe salve de proiectile trase în direcţia lor. Misiunea au repetat-o în ziua următoare, folosind acelaşi traseu, când a trebuit să sprijine reglajul bateriei nr. 2 din Grupul "Paplica". Reglajul l-au făcut numai cu bateria din Străoanii de Sus, cea din Mangalagiu nefiind identificată. Au fost nevoiţi să întrerupă reglajul de trei ori pentru a răspunde atacurilor unui avion inamic Fokker, dar care, după câteva schimburi de focuri cu mitralierele se pare că lovit, acesta a rupt lupta. A aterizat precipitat în liniile trupelor sale, lipsindu-i pe aviatorii noştri de o victorie, dorită de ei cu multă ardoare, mai ales că trăseseră suficient de multe gloanţe încât acesta să nu fi fost lovit. Ei s-au întors cu urmele a patru gloanţe ce trecuseră prin aeroplanul lor. Au uitat de supărare numai seara pe la ora 18, când au fost vizitaţi de M.S. Regina Maria, căreia după onorurile respective i-au fost prezentaţi ofiţerii şi trupa, atât români cât şi francezi. La 4 septembrie 1917, plutonierul Sava a susţinut o altă luptă cu un avion de vânătoare inamic, în timpul unui reglaj de artilerie. [pag. 72-73]

Din cartea Lt. Ioan Sava, un aviator transilvănean erou.



Istoria aviaţiei române plasează la loc de cinste eroii care şi-au jertfit viaţa pentru realizarea României Mari. Prin Înaltul Decret Regal nr.1542 din 7/20 aprilie 1916 s-a înfiinţat Direcţia a VIII-a aviaţie militară pusă în subordinea Ministerului de Război. A urmat pregătirea militarilor şi amenajarea unor terenuri de zbor în vecinătatea localităţilor Olteniţa,Turnu Măgurele,Turnu Severin,Tg.Jiu,Craiova,Caracal,Buzău, Râmnicu Sărat, Focşani, Bacău,Tecuci,Iaşi ,ş.a., fiind previzibilă participarea escadrilelor româneşti la o confruntare cu inamicul german. În vara lui 1916 neutralitatea nu mai era o soluţie pentru realizarea României Mari.Ţările Anatantei cereau ultimativ intrarea României în luptă, altfel era în pericol realizarea statului naţional unitar. La intrarea în războiul de întregire naţională, 15/28 august 1916, Corpul de Aviaţie român avea 44 de avioane din care erau bune de zbor numai 24, dar de modele vechi (1913-1915) şi nearmate, un efectiv de 1293 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri, din care 97 piloţi şi 84 observatori aerieni, necesităţile frontului fiind cu cel puţin dublul efectivului. Cea mai mare parte a personalului navigant se afla în unităţile terestre de unde proveneau, astfel că, în prima lună de război s-a simţit o mare lipsă de piloţi şi observatori aerieni. Fiecărei armate i s-a repartizat câte un grup de escadrile.

Pe parcursul desfăşurării operaţiunilor militare în perioada anilor 1916-1919 , aviatorii români au îndeplinit misiuni grele şi periculoase în liniile inamice. După terminarea Bătăliei de la Mărăşeşti, se scoate în evidenţă eroismul trupelor care au luptat pe acest front. După această încleştare epocală, terminată cu victoria Armatei române, a urmat o perioadă de acalmie care a determinat mutarea Comandamentului Armatei I-a de la Tecuci la Bârlad, unde rămâne până la terminarea ostilităţilor şi încheierea păcii separate de la Buftea, în primăvara anului 1918.

Grupul 2 Aeronautic Tecuci comandat de maiorul aviator Andrei Popovici, a avut o activitate demnă de toată lauda, în care piloţii şi observatorii români şi francezi s-au întrecut pe ei însuşi. Această activitate extraordinară a fost relevată printr-un Ordin de Zi dat pe armată, special pentru aviaţie, redactat după terminarea bătăliei, şi care consacră această activitate deosebită, spre a rămâne înscrisă pe vecie în istoria Neamului românesc. Iată conţinutul acestui important document: ,, Ordin de Zi nr.96. În crâncenele lupte, date în intervalul dela 24 iulie la 6 august 1917, un ajutor nepreţuit a fost dat de unităţile Grupului 2 Aeronautic. Recunoaşteri de armată, arătând mişcările dinapoi ale inamicului, recunoaşteri de sector, reglaje, fotografii, zboruri de vânătoare, ascensiuni permanente s-au executat cu una dmirabil avânt. Dar faptele ce au obţinut admiraţia tuturor şi unde s-a arătat cel mai frumos spirit de sacrificiu sunt în timpul zborurilor pentru legătura cu infanteria, când fără a ţine seamă de pericol, v-am văzut zburând la înălţime foarte mică deasupra liniilor vrăjmaşe, pentru a putea aduce ştiri precise în mijlocul întunericului cauzat de bombardamentul de artilerie, atunci când, în vuietul asurzitor, nu vă vedeam decât pe voi, nu primeam decât de la voi ştiri că năvălitorii au fost stăviliţi, că valurile duşmane s-au sfărâmat şi dau înapoi, în timp ce trei avioane inamice doborâte sunt proba bărbăţiei aviatorilor de luptă. Pentru toate acestea aduc mulţumirile mele. Comandantului de Grup,pentru priceperea cu care a condus lucrările aeronauticii.Comandanţilor de escadrile, piloţilor, observatorilor din aeroplan şi balon pentru curajul admirabil şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă, dispreţuind moartea. Mecanicilor pentru bunul mers al avioanelor gata de zbor la orice moment.

Prin mine, Ţara întreagă este recunoscătoare. Dat la Cartierul General al Armatei 1-a, astăzi, 12 august 1917. Comandantul Armatei 1-a, general Eremia Grigorescu.

Faptele şi sacrificiul lor au avut o mare contribuţie la înfăptuirea României Mari . În concordanţă cu domeniul aeronautic pe care fundaţia îl promovează (chiar îl serveşte cu devotament, îndrăznesc şi eu să spun) , am ţinut să subliniez contribuţia aviaţiei române , aviatorilor, observatorilor, tehnicienilor şi comandanţilor care au servit ţara în războiul de întregire naţională.În semn de omagiu amintesc numele lor fără a avea pretenţia că am cuprins lunga listă a tuturor Zburătorilor României Mari. În memoria ostaşilor români căzuţi la datorie în războiul de întregire naţională, eroilor zburători, anonimi sau nu, aducem numele lor – spre cunoaştere, rememorare , recunoştinţă-. Parte dintre ei au căzut la datorie în primul război , alţii au luptat şi în cel de-al doilea război pentru recuperarea teritoriilor româneşti pierdute în 1940, alţii au fost condamnaţi sau excluşi din armată, alţii au scăpat, dar au rămas iluştrii necunoscuţi până la moarte şi …dincolo de ea !Mircea Zorileanu, Ştefan Protopopescu, Andrei Popovici, Gheorghe Negrescu, Vasile Niculescu, Vasile Craiu, Ermil Gheorghiu, Theodor Alimănescu, Victor Anastasiu, Cezar Athanasiu, Camil Athanasiu, Dumitru Cicerone Bădulescui, Simion Bărbulescu, Traian Burduloiu, Nicolae Capşa, Adrian Caşolţeanu, Horia Chiriac, Panait Cholet, Nicolae Cicei, Aurel Constantinescu, Nicolae Costache, Petre Crăciunescu, Petre Creţu, Dumitru Darian, Ioan Dragomirescu, Marcel Drăguşanu, Ion Dumitrescu, Athanasie Enescu, Constantin Fotescu, Grigore Gafencu, Ioan Georgievici, Haralambie Giossanu, Constantin Gonta, Ioan Gruia, Theodor Iliescu, Petre Ioanin, Emanoil Ionescu, Ionel Ionescu, Eugeniu Iorgulescu, Radu Irimescu, Petre Macavei, Paul Magâlea, Gheorghe Măicănescu, Ioan Mărăşescu, Gheorghe Mihăilescu, Constantin Mincu, Constantin Motaş, Paul Mumuianu, Ion Muntenescu, Dumitru Naidinescu, Eugen Nasta, Constantin Obretcovici, Carol Pauckert, Constantin Pavelescu, Aurelian Pavelescu, Petresu Athanasie, Sever Peleniceanu, Constantin Popa, Marin Popescu, Ioan Peneş, Marin Popa, Gheorghe Racoveanu, Demostene Rally, Dumitru Rosetti, Atanase Rotaru, Gheorghe Rujinski, Ştefan Sănătescu, Alexander Henri Schwartz, Stan Bucur, Gheorghe Stâlpeanu, Gheorghe Gogu Ştefănescu, Nicolae Tănase, Iulius Tetrat, Polihroniade Vacs, Alexandru Vasilescu….Eroii nu mor niciodată



În zilele de 2/15 - 3/16 septembrie 1917, aviatorii români s-au luptat cu avioanele inamice, zborurile acestora în liniile noastre determinând o mobilizare de forţe aeronautice importante. Plecat într-o misiune de reglare a tirului, echipajul format din plt. pilot Ion Sava Câmpineanu (provenea din aviaţia austro-ungară) şi slt. obs. Theodor Alimănescu (F.40 nr. 2492) din F.5 n-a putut să execute misiunea din cauza avioanelor germane: „Am văzut trei avioane inamice şi unul ne-a atacat de trei ori. Am tras suficient de multe cartuşe pentru a-l determina să plece în liniile sale", nota observatorul Alimănescu.

Din Acţiunile aeronauticii militare române pe timpul marilor bătălii ale românilor din vara anului 1917

La 15/28 august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial, de partea puterilor Antantei, care promiteau sprijin în realizarea unității naționale – visul românilor încă din vremuri străvechi.La decretarea mobilizării generale, valorificând experiența proprie și pe cea acumulată pe Frontul de vest, aviația română avea o concepție organizatorică și de acțiune corespunzătoare timpului. Nu putem afirma același lucru și despre dotarea cu aparate de zbor și instruirea personalului navigant.În prima zi de război, aviația română dispunea de 24 de avioane (8 Maurice Farman tip 9 –11, 5 Blériot, 4 Voisin L.3/5, 4 Morane Saulnier, 1 M. Farman, 1 H. Farman – 20, 1 Caudron G.3 și 1 Aviatik), toate nearmate și de modele vechi. Alte 20 de avioane se aflau în școlile de pilotaj, aparate de zbor care nu puteau executa misiuni pe front. Cu un efectiv de 1 293 de soldați, subofițeri și ofițeri din care 97 de piloți și 84 de observatori aerieni, aviația română avea un deficit de 1 462 de oameni și 130 de avioane, față de necesitățile frontului așa cum stabiliseră strategii militari români.Și cei doi autori militari continuă informațiile lor prețioase:La 1 ianuarie 1917, aviația română avea în serviciu 58 de piloți și 12 observatori aerieni, alți 20 de elevi-piloți se pregăteau pentru brevetare, iar 18 ofițeri urmau cursurile Școlii de observatori erieni de la Botoșani. Un număr de 53 de avioane asigurau îndeplinirea misiunilor ordonate.Autorii trec în revistă toate misiunile de luptă ale aviației, dar și activitatea în apărarea granițelor României Mari, după Marea Unire.”Contribuția Aeronauticii române în anii Războiului de Întregire Națională 1916-1919 a fost remarcabișă. Aviatorii au executat 10000 de ore se zbor, susținând circa 700 de lupte, doborând 91 de avioane inamice. Aviaţia română de bombardament a lansat în liniile inamice 75 tone de bombe iar artileriştii antiaerieni au doborât 55 de avioane inamice. Aşadar, pe frontul românesc, aviaţia Puterilor Centrale a pierdut 146 de avioane doborâte de aviaţia (91) şi artileria noastră antiaeriană (55). În confruntările aeriene cu aviatorii inamici au căzut la datorie locotenentul de marină observator Mihail Hurmuzescu, sublocotenentul observator lulius Tetrat, ajutorul de sublocotenent Bucur Stan şi plutonierul de marină pilot Ioan Muntenescu. Au fost doborâţi de artileria antiaeriană inamică locotenenţii Şerban Petrescu şi Constantin Pavelescu, sublocotenentul Petre Creţu şi submaistrul de marină Marin Popa. Au căzut prizonieri la inamic maiorul Constantin Cristescu, locotenentul Eugen Iorgulescu (mort în lagărul de la Haskov din Bulgaria), locotenentul Ioan Mărăşescu (mort în lagărul german de la Stralssund), sublocotenentul Petre Angelian, submaistrul de marină pilot Dumitru Rosetti şi plutonierul major pilot Ioan Radovici. Prizonierii români aviatori rămaşi în viaţă au fost eliberaţi după încheierea păcii cu Puterile Centrale. Au fost doborâţi de artileria monitorului <<Brătianu>> aviatorii: plutonier major pilot Constantin Obretcovici şi sub­locotenent observator Horia Chiriac. Şi-au pierdut viaţa în accidente aeronautice un număr de 33 de piloţi, mecanici de avion şi observatori aerieni. Au fost grav răniţi: căpitanul Ioan Peneş, căpitanul Vasile Craiu, căpitanul Ştefan Protopopescu, sublocotenentul Dumitru Bădulescu, sublocotenentul Adrian Dimitriu, sublocotenentul Theodor Alimănescu, sublocotenentul Email Ghcorghiu, ajutorul de sublocotenent Tase Rotaru şi plutonierul Andrei Şişu. Majoritatea aviatorilor români au fost decoraţi pentru faptele lor de arme cu înalte ordine şi medalii româneşti şi străine. Un număr de 11 zburători au primit cea mai înaltă decoraţie militară română, Ordinul <<Mihai Viteazul>> clasa a IlI-a. Lista acestora, publicată în revista de specialitate <<Aeronautica Română>> din martie 1921, cuprinde însă 14 nume de aviatori şi observatori aerieni care au fost decoraţi cu acest înalt ordin militar, ca urmare a faptelor de arme pe care le-au săvârşit în arma lor de origine.”

Valeriu Avram, Alexandru Armă - Aeronautica română în Războiul de Întregire națională 1916-1919. Editura Vremea

Random image

Album info

Gallery Stats

  • Version: 3.0.2
  • Albums: 961
  • Photos: 14565
  • Hits: 7273141