Flori Jianu

Baraschi-Xenakis Elly 1921-1973 profesoara -monument

monument din Bellu evanghelic

Modura străjuieşte acum mormântul profesoarei Elly Baraschi, soţia sculptorului Constantin Baraschi.
Elly era profesoara de limba romana foarte apreciata si iubita de elevele ei. (D-na Ely Coman-Baraschi la limba si literatura romana la scoala centrala de fete -cladire de Ion Mincu)

La 6 iunie 1930, în urma pierderii unuia din rezervoare, avionul cu care viitorul rege Carol II venea spre București de la München via Viena, a rămas în pană de carburant și a aterizat în marginea satului Vadu Crișului, din Bihor.
O fată i-a dat regelui să bea apa din ulciorul de lut. Ea a fost dusă la București, și a făcut parte din suita regală, fiind și model pentru una din bancnotele din acea perioadă.
La 8 iunie 1940 cu ocazia aniversării a 10 ani de la revenirea în România, Regele Carol al II-lea a emis o monedă de aur de 42 g, cu diametrul de 41 mm care o reprezinta pe fata care a adus apă regelui la 6 iunie 1930 la Vadu Crișului.
Numele de familie al fetei era Mudura, dar în București ea a apărut cu numele de Modura.
O statuie a fetei cu ulciorul cu apă (statuia Modurei) a fost amplasată în centrul fântânii Modura din actualul parc Herastrau.

Pentru a face loc statuii lui Stalin, care a străjuit între 1951 și 1962 intrarea în Parcul Național Regele Carol al II-lea, ansamblul Fântâna Modura a fost demolat. Mulți ani nu s-a mai știut nimic despre statuile originale.
Grupul statuar care se află acum la intrarea în parcul Herăstrău este o reconstituire realizată de sculptorul Ionel Stoicescu în anul 2005, pe baza fragmentelor păstrate de scriitorul Paul Everac, a fotografiilor de epocă și a unei cariatide originale găsite în cimitirul Bellu, inaugurată în 2006.
La momentul refacerii fântânii, statuia originală a Modurei era încă considerată pierdută. Abia după instalarea în parc a reconstituirii pe baza fotografiilor de epocă, a fost descoperit în Cimitirul Bellu și originalul, de către Dan Ghelase, Președintele Asociației pentru promovarea artei și culturii tradiționale și de arhitectul Lucian Mihăescu.

Doamna Baraschi... celorlalte profesoare li se spuneau « tovarăşa de biologie », « tovarăşa de chimie, fizică, matematică, etc », numai doamnei Baraschi i se spunea « Doamna de română », aşa cum, mai târziu, la acelaşi liceu de lângă Grădina Icoanei, aveam să am o altă Doamnă de română, celebra doamna Manolescu, profesoară emerită, gradul întâi.
Doamna Baraschi... era o doamnă ! O femeie foarte frumoasă, înaltă, zveltă, blondă, cu ochi albaştrii. Orice punea pe ea îi venea ca turnat, ultima modă. Şi la orice, găsea cum să asorteze dantele vechi şi făcute cu mare artă. Fetele, colegele mele, mereu se duceau la catedră ca să admire rochiile şi s-o miroasă pe doamna, avea nişte parfumuri minunate din gama florală, şi să-i vadă manicura, mereu îngrijită în mereu aceleaşi nuanţe de trandafiriu.
Mai târziu, aveam să aflu că doamna Baraschi singură îşi croia veşmintele ce păreau că vin direct de la Paris şi tot ea îşi îngrijea şi unghiuţele. Un artist adevărat şi o profesoară nu câştigau cine ştie ce...
Autor: Radu Ştefănescu

Random image

Album info