Flori Jianu

Vlad Tepes 1431-1476

Vlad a cunoscut-o pe Katharina în apropierea Crăciunului anului 1455, în preajma Bastionului Ţesătorilor
Inima de gheaţă a crudului voievod valah Vlad Tepeş a fost cucerită de fiica unui ţesător sas din Corona, numele cetăţii Braşovului din acele timpuri. Katherine a fost copleşită cu multă tandreţe timp de 20 de ani, cât a durat această relaţie, din care au rezultat cinci copii.
In anul 1437, Vlad Dracula şi fratele său Radu cel Frumos au fost luaţi ostatici de sultanul Murad, pentru a-l obliga pe tatăl lor, principele Valahiei, să rămână aliatul Imperiului Otoman. Vlad a fost astfel nevoit să participe, în 1438, la o invazie a turcilor în Ţara Bârsei. A fost pentru prima oară când a ajuns în cetatea Corona, numele din acea vreme al Braşovului. În 1442 a fost ajutat de către Ioan Corvin de Hunyadi să evadeze de la turci şi să se înroleze în marea armată a cruciaţilor Europei. În acelaşi an, Ioan Corvin îl căsătoreşte pe Vlad Dracula cu Anastasia-Maria, nepoată de soră a Sofiei Jagello, regina Poloniei. Ocupă pentru prima oară tronul Valahiei, în 1448, cu ajutorul saşilor din Corona, legând relaţii strânse cu mai mulţi oameni de seamă din cetate. Este izgonit de pe tron, după numai câteva luni, de Vladislav.
Numit de Ioan Corvin guvernator militar – rang deţinut şi de tatăl său, Vlad Dracul – se ocupă cu negoţul de cai, reuşind să strângă o avere considerabilă. Locuieşte în Braşov, într-o casă fortificată, aflată lângă muntele Tâmpa, undeva pe actuala stradă Constantin Lacea. În 1453 însă, Ioan Corvin a ordonat demolarea cetăţii Brassoviei, aflată pe Tâmpa. Cu marile pietre rămase din ziduri, lespezi cioplite de meşterii Cavalerilor teutoni în 1211, i se ordonă lui Vlad Ţepeş, pe atunci guvernator militar, să întărească zidurile cetăţii şi a bastioanelor. Cu această ocazie, Vlad îşi construieşte, nu departe de vechea Brassovie, o casă fortificată, denumită în cronica săsească „Obere Forstadt“. Temelia acelei case există şi astăzi, pe ea fiind ridicată ulterior o altă clădire.
Atunci când s-au cunoscut, frumoasa săsoaică avea doar 17 ani, iar Ţepeş 34. În apropierea Crăciunului anului 1465, câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, aflat în apropierea casei lui Vlad. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri. Katarina Siegel se remarca printr-o frumuseţe ieşită din comun.
Fata starostelui (zunftmeister) breslei ţesătorilor, Thomas Siegel, a copilărit la Mânăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf, după ce un incendiu cumplit i-a lăsat pe părinţii ei săraci lipiţi. La 17 ani, s-a întors în Corona. Vlad îl cunoştea pe tatăl Katharinei, bătrânul Thomas Siegel, încă din 1438, când fusese luat rob la turci, iar tatăl său, voivodul Vlad Dracul, insistase pe lângă bey să-l elibereze. Sărac, bolnav şi rămas fără casă, fostul conducător al breslei ţesătorilor locuia împreună cu familia sa la rudele soţiei, Susanna, născută Fronius, în aşa-numita Casă Tartler.
Imobilul se află şi astăzi pe strada Poarta Şchei nr. 14 şi aparţine Bisericii Evanghelice. Până în urmă cu câţiva ani, aici a funcţionat o grădiniţă. Ţepeş a trecut de mai multe ori pentru a-şi re vedea iubita, care-şi petrecea cel mai mult timp ţesând într-o în căpere de la parterul Casei Tartler. Ţepeş îi comanda Katharinei cele mai frumoase rochii, din mătăsuri şi dantele aduse din Veneţia şi Flandra. Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului Vlad, guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.
La 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi şi i-a tras în ţeapă. Dimineaţa, sângerosul domnitor a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi arderea satului Codlea. În timpul carnagiului, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi.
Legenda spune cã Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o pe o pernuţă de catifea. Legenda spune că, într-o zi, a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa. S-a suparat foc şi a bătut-o. Vlad Tepes vroia sa o ia în casatorie pe Katharina, dar rigorile religiei nu îi permiteau, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris, chiar, de două ori Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de indulgenta pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei. În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi, unde s-a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani. Anastasia, soţia lui, pentru a scăpa de temniţa turcească, s-a sinucis aruncându-se dintr-un turn în râul ce înconjura cetatea.
Vlad a reuşit să scape asediului fortăreţei sale, folosind un pasaj secret prin munte. Ajutat de câţiva ţărani din satul Arefu, a reuşit să ajungă în Transilvania, pentru a-i cere ajutorul lui Matei Corvin, fiul lui Ioan Corvin de Hunyadi, regele Ungariei. Până la urmă, deşi a reuşit să scape de turci, a căzut victimă unui complot la care au participat şi saşii din Braşov. Complotiştii au ticluit, în numele lui Vlad Ţepeş, două scrisori cu peceţi false care au fost chipurile interceptate la Bran de către castelanii regali. Într-una dintre ele, domnitorul „cerea iertare“ sultanului şi-i promitea că i-l va preda pe însuşi „craiul Ungariei“. Crezând că scrisoarea e adevărată, regele Matei Corvin l-a arestat şi apoi l-a închis în Fortăreaţa Vişegrad.
După primii patru ani de temniţă, a avut voie să se mute într-o casă, iar în ultimii ani ai prizonieratului, este silit să locuiască la Buda, cu domiciliu forţat. La insistenţele lui Ştefan cel Mare, care-i era văr primar, a fost eliberat, în 1476, după 13 ani. Este ajutat să se reînscăuneze ca domnitor al Valahiei, detronându-l pe Laiotă Basarab. Se pare că motivul politic al eliberării lui Vlad au fost presiunile turceşti tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunăre. Katharina a rămas alături de Vlad şi pe timpul detenţiei acestuia. Rămas văduv, Vlad ar fi putut s-o ia de nevastă, dar, pentru a câştiga bunăvoinţa familiei regale, s-a căsătorit cu o verişoară a regelui şi a devenit catolic.
Repus pe tronul Valahiei, a mai domnit doar câteva luni. Boierii, care doreau o relaţie bună cu Înalta Poartă, nu au fost de acord cu decizia lui Vlad de a nu mai plăti tributul şi au pus la cale asasinare lui. În ianuarie 1477, în ciuda strădaniilor ostaşilor moldoveni lăsaţi să-i asigure protecţie, este străpuns cu suliţa de un turc angajat ca slugă a sa, conform cronicilor vremii. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş. După moartea lui Ţepeş, Katharina, ajunsă la 39 de ani, s-a întors la mânăstirea unde copilărise. Deşi nu s-au căsătorit niciodată, Vlad şi Katharina au avut cinci copii: Vladislav, Catherina, Christian, Hanna şi Sigismund. Ţepeş s-a îngrijit de toţi urmaşii săi, lăsându-le moştenire pământuri şi case.
Psihologii care au analizat faptele lui Ţepeş au ajuns la concluzia că sângerosul voievod făcuse o pasiune bolnavă pentru Katharina. Dragostea pentru ea i-a strârnit crize foarte violente: lovea cu sabia lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Scenele de gelozie ale domnitorului au îngrozit cetatea Braşovului, într-una dintre acestea fiind rănit un preot. Unii sunt de părere că idila pe care domnitorul a avut-o în Braşov a dus, în final, la naşterea mitului vampirului însetat de sânge. Faptele lui de cruzime au fost relatate – cu ilustraţii pe măsură – mai ales în cronicile săseşti redactate după 1462, la Sibiu şi Braşov care l-au înfăţişat ca pe un personaj sanguinard şi violent.
Vlad Ţepeş a fost căsătorit de trei ori, cu o nobilă din Transilvania, Cnaejna Bathory, cu nepoata reginei Poloniei, Anastasia Holszanska, şi cu verişoara regelui Matei Corvin, Ilona Nelipic. A avut cinci copii din căsătoriile oficiale şi mai mulţi copii nelegitimi. Până s-o cunoască pe Katharina, Ţepeş a avut mai multe iubiri, printre care Ursulla (din Schassburg/ Sighişoara), Erika (din Bistriţa) şi Lize (din Hermannstad/Sibiu. Aceste cuceriri ale domnitorului din sud au creat mari nemulţumiri în breslelor săseşti, familiile tinerelor dorind să le căsătorească cu unul din comunitatea lor. Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta însă nici nu concepea să o împartă cu cineva.
Vlad Ţepeş a fost nepotul lui Mircea cel Bătrîn şi fiul lui Vlad Dracul, de la care îşi trage numele de Dracula, sau Draculea fiu al lui Dracul. S-a născut în 1431, în cetatea Sighişoarei. A avut un frate mai mare – Mircea, şi un frate mai mic – Radu cel Frumos. În 1443, Vlad, tatăl lui Ţepeş, a fost învestit de împăratul Sigismund cu Ordinul Dragonului, o organizaţie închinată luptei împotriva Imperiului Otoman. Acest ordin i-a conferit apoi supranumele de Dracul, ţinînd cont de faptul că la multe popoare „dragonului“ i se mai spunea şi „drac“. Dracula poate fi considerat un diminutive – „fiul Dragonului. În 1447, Vlad Dracul şi fratele său Mircea au fost ucişi de boierii din Târgovişte, care l-au pus pe tronul Valahiei pe Vladislav. Ţepeş este supranumele dat mai târziu de turcii, după pedeapsa crâncenă pe care obişnuia să o aplice

povestea din alta sursa : )
Katarina a fost o săsoaică extrem de frumoasă, care i-a fost amantă domnitorului vreme de 20 de ani. Chiar a vrut să divorţeze pentru ea, dar Papa nu a permis acest lucru pentru că în acele vremuri destrămarea unei căsnicii era un lucru de neconceput.
Katarina şi Vlad Ţepeş s-au cunoscut în 1455 în ajun de Crăciun când domnitorul, aflat în trece prin Braşov, a văzut mai multe fete care se chinuiau să tragă o sanie grea care era plină cu provizii pentru soldaţi. Le-a ajutat pe fete şi atunci s-a îndrăgostit pe loc de cosiţele blonde şi ochii albaştri ai fetei.
Katarina era fiica starostelui ţesătorilor şi a crescut la mănăstire. Când s-au cunoscut Katarina avea doar 17 ani, iar Vlad Ţepeş 34. Fata locuia cu prinţii la rude, într-o casă aflată la Poarta Schei nr 14, după ce un incendiu le-a distrus locuinţa şi i-a lăsat săraci lipiţi. Vlad Ţepeş a curtat-o mult pe Katarina. Venea să o vadă foate des şi îi comanda rochii scumpe de mătase din occident. Domnitorul era cunoscut pentru idilele sale, dar Katarina a fost cea care i-a furat definitiv inima.
Vlad Ţepeş era cunoscut ca un mare cuceritor, dar niciodată nu s-a logodit cu fetele cu care avea aventuri. Avea grijă să le căsătorească cu apropiaţi de-ai săi pentru a le avea mereu aproape. Katarina a fost însă marea sa iubire şi era în stare să facă moarte de om pentru ea“, spune Alexandru Mihailov, istoric.
Dragostea dintre Vlad Ţepeş şi Katarina a dus la multe revolte. Tinerii care o doreau pe fată de soţie erau din familii înstărite şi nu vedeau cu ochi buni iubirea dintre cei doi considerată clandestină. Cronicile vremii scriu că Vlad Ţepeş era foarte gelos şi nu odată a lovit cu sabia în lucrurile din jur sau i-a ameninţat pe cei care doreau să o ia pe Katarina de soţie. Într-unul dintre aceste accese de furie a fost rănit şi un preot.
Nici femeile vremii nu au văzut cu ochi buni relaţia dintre domnitor şi Katarina. Nevestele negustorilor din cetate au atacat casa în care se afla fata, au bătut-o, i-au tăiat părul şi au dus-o la stâlpul infamiei din Piaţa Sfatului. Când a auzit de grozăvie Vlad Ţepeş a ameninţat că va da foc Braşovului. Până la urmă a reuşit să o elibereze prin negociere. I-a cruţat pe negustorii şaşi pe care urma să îi execute în Bartolomeu.
Legendele spun că Vlad Ţepeş ar fi recuperat una dintre cosiţele Katarinei pe care a păstrat-o până la moarte. Un alt incident ruşinos pentru domnitor este menţionat în cronicile vremii. Se spune că Vlad Ţepeş a descoperit că soţia sa a umblat în dulapul unde era cosiţa Katarinei şi s-a enervat peste măsură lovindu-şi nevasta.
Katarina a fost singura femeie pentru care Vlad Ţepeş a vrut să divorţeze. În acele vremuri însă divorţul era de neconceput. A mers până la Papa Pius II pentru a cere anularea căsătoriei sale cu Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei, dar nu a primit aprobare. Deşi nu s-au căsătorit niciodată, Vlad şi Katharina au avut cinci copii: Vladislav, Catherina, Christian, Hanna şi Sigismund. Ţepeş s-a îngrijit de toţi urmaşii săi, lăsându-le moştenire pământuri şi case.
Soţia lui Vlad Ţepeş a murit în 1462 când s-a sinucis pentru a nu ajunge pe mâna turcilor. Vlad Ţepeş a fost trimis şi el în temniţă. După moartea domnitorului, Katharina, ajunsă la 39 de ani, s-a întors la mânăstirea unde copilărise. Legenda spune că nu a mai vorbit niciodată şi că a murit de inimă rea, deşi anul în care a decedat nu este cunoscut.
„Legendele vremii spun că frumoasa Katarina a vrut să se sinucidă după moartea domnitorului, dar era foarte credincioasă şi nu şi-a putut duce planul pînă la capăt. A preferat să se retragă la mănăstire unde a trăit în linişte totală. Cronicile vremii nu menţionează anul în care a murit, dar se pare că nu a mai trăit decât doi ani după moartea domnitorului“, a mai spus Alexandru Mihailov, istoric.

În 1442, deşi aliat iniţial al Sfântului Imperiu de Roman de Neam Germanic condus de împăratul Sigismund, Vlad Dracul, pentru a-şi asigura tronul, devine omul turcilor. Drept gaj, îi lasă pe doi dintre fii săi, pe Vlad şi pe Radu, la turci. Unii spun că Radu avea în acea perioadă 7 ani, alţii 12.
Cazaţi la curtea sultanului la Adrianopole, atât Vlad, cât şi Radu ar fi fost abuzaţi de viitorul sultan Mehmet al II lea. Despre ceea ce s-a întâmplat cu Radu şi mai ales cum ar fi ajuns acesta homosexual în Imperiul Otoman ne povesteşte cronicarul grec Laonic Chalkokondyles.
Fratele lui Vlad, Radu, numit mai apoi „cel Frumos” ar fi devenit amantul sultanului Mehmet al II lea. Mai mult decât atât, sultanul i-a oferit favoritului său tronul Ţării Româneşti în locul fratelui său Vlad al III lea Drăculea „Ţepeş”. Radu cel Frumos a domnit cu numeroase întreruperi din 1462 până în 1475. Înainte de aceasta, Radu, frumosul favorit al sultanului, s-a convertit la islam şi, la 22 de ani, era unul dintre cei mai importanţi curteni ai Imperiului Otoman.
Radu trăia alături de Mehmet al II la Topkapâ, palatul sultanului. La doar 26 de ani, Radu cel Frumos era numit „paşa Valahiei”. Moare la doar 40 de ani. Despre amantul sultanului se presupune că a avut numeroase relaţii homosexuale, dar şi heterosexuale. De altfel, despre Radu, chiar şi marele istoric Nicolae Iorga spune că a învăţat de la turci desfrânarea. A fost căsătorit cu Maria Despina o prinţesă albaneză şi a avut o fiică pe Maria Voichiţa, soţia lui Ştefan cel Mare.
Dan Horia Mazilu spune ca din cauza ca a fost violat in copilarie, Vlad Ţepeş aplica celor care molestau sexual copii, dar şi otomanilor, cumplita pedeapsă a trasului în ţeapă. Nicolae Iorga de asemenea sustine ca din cauza traumelor suferite la curtea sultanului, Vlad Ţepeş ar fi urât în mod special pe turci, supunându-i unor cazne înfiorătoare

Random image

Album info